Trecerea este o carte-triptic, construită pe paradoxuri. Este un roman vesel despre moarte, sau poate invers, un roman tragic despre frumuseţea vieţii. Nu este vorba despre viaţa convenţională, „din cărţi”, ci de viaţa din arhondaric, din fabrica de bere, din circul nemilos al dragostei. Sînt şi cîteva pariuri dificile în această carte. În prima parte a romanului, de pildă, autorul fotografiază cu versatilitatea unui Man Ray viaţa de mănăstire, oferind una dintre cele mai substanţiale şi atipice abordări ale subiectului din ultimele decenii, într-o combinaţie fascinantă de teologie şi umor.

Scriitura e vie şi filigranată chiar şi atunci cînd temele sînt apăsătoare, ultime; marca ei personală rămîne transformarea spectaculoasă a faptelor şi a gesturilor banale în mici aventuri stilistice.

„Trecerea este o scriere enigmistică, fructificînd relaţia complice dintre «realitate» şi «visare», şi în acelaşi timp o carte de înţelepciune ce pare un mecanism izvorît dintr-o minte pluri-dimensională. Romanul devine o ipoteză cibernetică serioasă, bine întocmită.” (George Neagoe)