Toate tipurile de biblioteci îndeplinesc, în mod implicit sau explicit, o funcție educaţională. Dintre toate însă, biblioteca universitară este legată de procesul de învățământ la nivelul cel mai înalt de complexitate. Interdependența dintre biblioteca universitară și instituția de învățământ superior care o tutelează se manifestă, în mod ideal, printr-un efort continuu de adaptare a celei dintâi la nevoile de acces la informații și documente generate de procesul de predare, învățare și cercetare, pe de o parte, și pe de altă parte prin sprijinul acordat de către universitate pentru creșterea calității colecțiilor și serviciilor propriei biblioteci. Biblioteca este vectorul accesului la informaţia ştiinţifică în cadrul universităţii şi, în acest fel, are o contribuție importantă la creșterea competitivităţii acesteia pe plan intern şi internaţional.
Relația cu sistemul de învățământ se reflectă, printre altele, în nivelul de utilizare a bibliotecii. Utilizatorii ei specifici au, pe lângă motivațiile intrinseci de a o frecventa, niște motivații extrinseci care decurg din exigențele procesului academic. Altfel spus, gradul de utilizare a serviciilor şi colecţiilor de către publicul foarte bine delimitat al bibliotecii universitare este determinat, în bună parte, de cerinţele procesului de învăţământ superior. Un sistem de învățământ axat pe memorarea și reproducerea mecanică a informațiilor, în care atât promovarea studenților, cât și cea a cadrelor didactice și a cercetătorilor presupun îndeplinirea unor criterii formale va avea ca efect o frecventare mai redusă a bibliotecii, dar și o atenție scăzută acordată de instituția tutelară dezvoltării colecţiilor şi serviciilor acesteia.